Cu 2-3 ani in urma, mi-am creat un cont de linkedin in speranta ca imi voi gasi un job mai bun.
La prima conectare in linkedin, sistemul mi-a sugerat sa adaug conexiuni pe baza listei de adrese de email gasita in contul meu de email, adica linkedin m-a pacalit sa-l las sa imi afle toate emailurile mele, cu adresele lor cu tot.
Am adaugat prieteni, parteneri de afaceri, colegi de serviciu si de scoala, de facultate, …, toti cu poze, toti cu titluri si functii cunoscute.
Dar interesant este ca am gasit pe cativa cunoscuti (aveau numele complet) si fara poza de profil.
Am adaugat pe unul din ei (care dupa 2-3 ani are 7 conexiuni, nu are poza si are doar functia in jobul actual) si am ignorat pe restul, iar acum cautand printre conexiuni descoper ca mai am cel putin inca doua profile fara imagine, iar de unul stiu sigur ca nu exista, cel al sotiei.
Asadar linkedin face legatura intre adresa de email (este unica in Internet) si persoana, rezervand contul pe baza adresei de email, si sugerand utilizatorilor sa adauge conexiuni chiar si cu cei care nu exista, dar au adresa valida de email.
Ieri mi-am creat un cont de facebook doar ca sa salvez configuratia unui joc si am avut surpriza sa descoper ca deja aveam o cerere de prietenie, inca de la prima conectare, imediat dupa confirmarea contului prin link-ul trimis prin email.
Am acceptat cererea de prietenie, apoi am adaugat altele si altele …, si astazi inca mai adaug prieteni si incep sa ma gandesc serios ca facebook este o ocazie sa imi promovez blogul. Dupa 5 ani de blog (prima postare este pe 21 martie 2013) am 1-2 prieteni care imi citesc blogul, iar comentarii sunt unul la 4-6 luni.
Concluzie: cel putin companiile Linkedin si Facebook culeg automat informatii (email - nume persoana - locatie - ocupatie - data nasterii - stare sociala) si creaza conturi fantoma, asteptand ca utilizatorul sa se conecteze si sa le foloseasca serviciul.
Beneficiul companiilor din spatele retelelor de socializare este o mai buna reprezentare a utilizatorilor: statistici de varsta, locatie, ocupatie, stare sociala, …, iar statisticile sunt o mina e aur pentru departamentul de marketing.
La prima (mea) vedere, Facebook este o colectie de persoane, link-uri, invitatii si like-uri.
In urma analizei datelor din spatele retelelor de socializare, se pot detecta activitati pasnice sau teroriste, suspicioase sau nu, si se pot face predictii.
Bine-inteles nu exista om care sa fie capabil sa faca asa ceva, totul este analizat si flitrat de AI, inteligenta artificiala executata de calculatoarele moderne.
Astazi am descoperit cat de repede trece timpul: te trezesti, verifici facebook, mai faci ceva, verifici facebook, lucrezi ceva la serviciu cateva minute, verifici facebook, ajungi acasa, verifici facebook, mananci, verifici facebook, …., verifici facebook, te culci, …
Parafrazand pe Vasile Alecsandri: ziua facebook, noaptea facebook, dimineata facebook iara!
Linkedin este un pic mai serios, este pentru afaceri, oportunitati si joburi, dar este plin de promisiuni desarte, iar Opportunity este si mai inselator.
Acum inteleg de ce omul modern nu are timp de studiu individual: citeste superficial pe retelele de socializare ceva trivialitati si inutilitati, da like si trimite si la altii ca sa piarda si ei timpul, adica sa moara si capra vecinului, si apoi se plange ca nu are timp de cautat raspunsuri la intrebarile existentiale.