Comentarii:

Legea data de Moise a fost una aproximativa si nu o lege absoluta, care sa reflecte intocmai
pretentiile Dumnezeiesti. Daca oamenii ar fi fost capabili de dragoste pentru frati (frati la
modul general, toti suntem frati, avand acelasi Tata), nu s-ar fi ucis intre ei, nu s-ar fi
furat...nu si-ar fi facut niciun rau unul altuia, prin urmare nu ar fi fost nevoie de o lege
exterioara care sa fie respectata la litera.
Iisus Christos a venit sa implineasca legea prin faptul ca purta in sine acea dragoste de oameni
si toti cei care devin purtatori al principiului christic ies de sub incidenta Legii pentru
ca o au in interior, in mod firesc, prin Har.

Nu confunda Crestinii in general cu aceia care L-au primit pe Christos in ei

In episodul cu femeia cananeianca iti fuge un lucru esential. Ii spune ca nu a venit pentru
neamuri, o jigneste lasand sa se inteleaga ca nemurile sunt ca si niste caini pe langa iudei,
cu toate astea femeia a staruit in credinta ei, nu s-a lasat intimidata, nu s-a descurajat.
Iata ce urmarea de fapt Iisus cand a zis ca nu a venit pentru neamuri. "O, femeie,"- cu exclamatie,
fiind miscat de credinta ei- "mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti."
 

Multumesc pentru comentariu!

Daca Biblia este adevarata, atunci conflictul din Palestina exista datorita nedreptatii lui Abraham.

In Biblie (Vechiul Testament) sunt multe nedreptati si crime inutile, pentru ca Domnul Zeu
cere jertfe (de sange si cu sare ca aminteasca de lagamant - Lev.2:13).

Totul este relativ: Evreii si-au conceput si consemnat in VT istoria in asa mod ca sa-i avantajeze
(pe leviti, pe preoti), Crestinii au pastrat in canonul biblic numai scrierile care i-au avantajat,
...

Abraham adica Avraam? spune-mi unde sa ma uit sa inteleg mai bine despre ce nedreptate vorbim.

 Jertfele care se aduc reprezinta o conditie esentiala in drumul spre desavarsire si anume
fapta sau o credinta sustinuta prin fapte ca "degeaba ziceti Doamne, Doamne daca nu faceti ce
va spun". Noua, celor care am primit Noul Testament ni se cere sa ne demonstarm prin fapte,
iubirea de semeni si exemplele sunt multe, de la Iisus, desi lovit, scuipt, batjocorit si rastignit
nu a incetat sa-i iubeasca cerand Tatalui sa-i ierte, apostolii urmandu-i exemplu, si multi
altii de-a lungul timpului
Cei din Vechiul Testament erau antrenati, sa zic asa, in credinta si lucruri absurde au fost
pusi sa faca. Multe lucruri sunt absurde, de fapt, cu adevarat crestinismul sta sub semnul opozitiilor,
al absurditatii, al dialecticii dar dintr-un motiv bine intemeiat, sau din mai multe.
Cat despre ucideri, si jertfe omenesti...e un lucru care ne infioara pe noi cei de acum dar
nu asa stateau lucrurile cu cei din trecut. Moartea la ei avea un cu totul alt inteles, sau
priveau moartea cu alti ochi. Citeste din Bhagavad Gita conversatia dintre Krishna si Arjuna
unde Arjuna este pus sa-si omoare fratii, moartea lor fiind deja hotarata ceea ce facea din
Arjuna un executor al unei hotarari divine, si vorbeste acolo si despre semnificatia mortii,
o semnificatie care era cumva, intr-o forma asemanatoare si in mintea oamenilor biblici.

 Cu adevarat in cartile evreiesti se gaseste explicatia Vechiului Testament. Exista multe
simboluri, numere, nume, toate explicabile intr-o alta maniera cu ajutorul Gemantriei. Si pot
intui ce anume descopera ei, sau cel putin o parte, cu toate astea nu au nimic mai mult fata
de Crestini, dimpotriva. Ceea ce au ei, cunoasterea lor se aseamana cu o mare piramida fara
varf, deci o piramida incompleta. Si asta pentru ca "au lepadat piatra din capul unghiului"
adica Christos. Dar daca tai varful unei piramide, varful e mai piramida decat piramida insasi?
Putem spune ca evreii detin o cunoastere bogata, detaliata, o masa mare de informatii dar incompleta,
pe cand in Varf avem aceiasi cunoastere dar intr-o forma subtilizata sau rezumata, redusa la
esential dar mai ales completa, incheiata.

Abraham nedreptateste pe intaiul sau nascut, Ishmael si il alunga impreuna cu mama sa, Agar.
De aici incepe conflictul din Palestina. Iudeii si musulmanii sunt veri sau frati si trebuie
sa vietuiasca in pace.

Un Creator nu are nevoie de jertfe, si le creaza singur. Pacturile se fac cu demoni, jertfele
se aduc demonilor.

Evreii au fost pacaliti de o entitate malefica (reiese din gnosticism) si IIsus a venit sa-i elibereze.

Dar crestinii, prin invataturile lui Paul, au inteles gresit misiunea lui Iisus. Daca este
sa te iei dupa Crestinism, apare explicatia bizara:

Legea data prin Moise era foarte grea, nimeni nu putea sa o respecte 100%, iar plata pacatului
este moartea. Ca sa nu moara Poporul Ales, vine Fiul, Moare si satisface orgoliul Tatalui. Legea
a fost pentru Poporul Ales, nu pentru neamuri, iar jertfa lui Iisus este pentru Poporul Ales,
nu pentru neamuri.

Astfel se impaca Israel (Cel ce lupta cu Dumnezeu) cu Dumnezeu, iar Poporul Ales este salvat,
pentru ca Iisus implineste Legea (data prin Moise) aducand o Jertfa Eterna (jertfa de zeu).

Explicatia de ai sus este explicatia Crestina, dar exclude pe Crestini si salvarea lor.

Realitatea este alta si nu detaliez pentru ca inca nu am inteles-o suficient de mult cat sa
ofer o explicatie.

Motivul pentru care oamenii se lupta si se razboiesc trebuie cautat in oameni. Daca, sa spunem,
tie ti-ar lipsi cu desavarsire simtul umorului, atunci nici cel mai amuzant comic nu va reusi
sa te amuze. Nu exista niciun motiv sau element exterior care sa ne atinga sau sa ne influenteze
daca nu exista mai intai ceva cu care sa rezoneze, in interiorul nostru. Astfel noi oamenii
purtam in noi insine pornirile razboinice iar motivele exterioare le cautam chiar si daca ele
nu exista.

 Dumnezeu nu are nevoie de jertfe, dar oamenii da. Spuneam mai inainte ca jertfele erau un
fel de demonstratie a credintei, sau credinta intarita prin fapte. Oamenii aveau nevoie de lucrul
acesta din acelasi motiv pentru care noi acum vrem sa stim ca suntem buni si ca facem bine ca
sa putm fi impacati cu noi insine. Jertfele apoi s-au desfiintat din motiv ca omul evoluase
suficient incat sa-si dea seama ca este de-a dreptul penibil sa se creada ca sangele animalelor
pot spala pacatele umane. Ceea ce sustii si tu dar nu faci altceva decat sa reinventezi roata.

 Iehova apare ca entitate malefica dintr-un anume motiv si doar la o anume ramura a Gnosticismului
(la Samael Aun Weor). De fapt Yehova este numele dat unuia din cei 7 Elohim care s-a ingrijit
mai indeaproape de evolutia pamanteana. " Sa facem chip dupa asemanarea Noastra", "Iata ca omul
a devenit ca Noi" sau iarasi "Sa le darmam Turnul" (Babel).Dar Dumnezeu, Unicul, Inexprimabilul,
nu poate avea un nume care sa-L cuprinda. Relatia dintre Yehova, Umanitate si Dumnezeu este
intr-o masura ca relatia pe care o are un copil, mai intai fata de parintii si familia sa, apoi
fata de vasta realitate care i se deschide in fata sufletului in masura ce creste. Desi e un
exemplu cu multe lacune.

 Intreaga Biblie si mai ales Noul Testament, a fost scris intr-o asa maniera incat "doar copii
o pot intelege" adica aceia care, incercand din tot sufletul sa o inteleaga, ajung la concluzia
ca lucrul acesta e cu neputinta pentru mintea si priceperea omeneasca, inspiratia Divina fiind
aceea care le-o va deslusi. Exact cum gustul aromat al unui fruct nu poate proveni din pamant,
care are cu totul alt gust, ci de la influenta Solara, exterioara, tot asa este si cu inteligenta omului.

 Ori devenim tacuti ori ne agitam sa gasim raspunsuri. De fapt nu raspunsuri la intrebarile
care se nasc din contradictiile asezate in Biblie cautam, ci dovezi implacabile si de necontestat
pe care sa ne bazam credinta. Ca atunci cand Iudeii l-au inconjurat pe Iisus. "Pana cand ne
tot tii sufletele in incordare? Daca esti Hristosul, spune-ne-o deslusit"(Ioan 10,24). Si dupa
toate semnele si minunile pe care le-a savarsit, tot nu au crezut. Si aici este mirarea, spunea
orbul din nastere vindecat. De fapt ei se asteptat ca Hristosul sa vina cu alai mare impartesc
si sa aduca o invatatura care sa le convina, adica sa tina de lumea asta pe care ei se asteptau
sa o domine in sensul de a o guverna.

 In zilele noastre istoria se repeta. Dovezi istorice precum ca Hristos a savarsit minuni,
sau macar ca ar fi existat, nu avem, dar tocmai din asta ne dam seama ca Crestinismul este de
la Dumnezeu. Daca el, Crestinismul s-ar fi bazat pe fapte concrete, de necontestat, atunci oamenii
nu ar mai fi avut de ales. Am fi fost nevoiti sa credem si sa urmam cele spuse in Evanghelii,
indiferent daca ne-ar fi facut sau nu placere. Ni s-ar fi rapit Liberul Arbitru. Ca sa intelegem
Biblia, trebuie mai intai sa credem si nu invers, adica sa credem in ea, dar numai dupa ce am
inteles-o.

Da, interesant si imi da de gandit.

Sunt prea multe inconsistente in Biblie ca sa o consider adevarata, iar toata filozofia si
teologia Crestina care se bazeaza pe Biblie si Iudaism, are o fundatie subreda.

Daca gasesc o minciuna in sistem (fecioara naste pe Emanuel, neincrederea lui Ioan Botezatorul
in inchisoare, coborarea Duhului Sfant peste Apostoli, inaltarea lui Iisus, ultimele cuvinte
ale lui Iisus pe cruce, deschiderea mormintelor in urma cutremurului la moartea pe cruce, viziunea
lui Saul/Paul/Pavel pe drumul Damascului) atunci imi vine imposibil sa mai cred in el.

Raman la parerea mea:
Adevarul nu este in Biblie si credinta oarba nu este suficienta pentru a-l gasi.

Suntem in epoca lui "eu sunt!", a sabiei cu doua taisuri, Steaua lui David ne surade de sus
si fiecare e liber sa-si urmeze calea. In fapt, viata e ca atunci cand facem paine: punem ingrediente,
framantam, lasam la dospit, dar nu stim ce gust va avea decat dupa ce o scoatem din cuptor.
Vom muri si vom vedea, pana atunci ne dam cu parerea.