O alta legenda crestina, adaugata de mine la seria nebunilor in credinta, este povestea Sfintei Perpetua (Vivia Perpetua).
Google: saint perpetua and felicity sau Duck: saint perpetua and felicity
Perpetua a fost o femeie de vita nobila care a devenit crestina in vremea Imparatului Septimius Severus (145-211).
Tatal ei era pagan si era impotriva crestinilor, iar asta duce la arestarea Perpetuei.
In inchisoare Perpetua intalneste pe Felicia, o sclava crestina, desigur. (Din vremea aceea pana prin secolul 18, cine nu era bogat, aproape sigur ca era sclav.)
Perpetua era, probabil vaduva (nu se mentioneaza nici un sot in legenda) si cu un copil mic, iar intemnitarea ei si separarea de copil a fost foarte dureroasa.
Felicia era si ea insarcinata in 8 luni si suferea mai mult decat Perpetua, dar legenda este despre Perpetua, pentru ca oamenii bogati intorsi la Dumnezeu sunt mai interesanti decat oamenii saraci.
Gardienii sunt platiti sa usureze viata viitorilor martiri, iar Perpetua si Felicia sunt mutate in alta parte a temnitei, unde pot fi vizitate de rude si prieteni.
Cand Perpetua primeste permisiunea sa stea in inchisoare impreuna cu copilul, Perpetua afirma ca inchisoarea devine un palat pentru ea. Cand tatal Perpetuei o implora, ii saruta mainile si ii cade in genunchi sa renunte la Crestinism si sa se intoarca acasa, Perpetua spune ca nu sta in puterea ei, ci in puterea Domnului.
Cand este examinata de judecator, judecatorul ofera inca o sansa de salvare Perpetuei, daca renunta la credinta.
Era impotriva legii sa executi o femeie insarcinata, dar cu doua zile inainte de executie, Felicia naste o fetita sanatoasa, care este imediat adoptata de o crestina din Cartagina. Cum a putut supravietui copilul in inchisoare si cum a putut supravietui nasterii in vremurile acelea, este, desigur, alta minune.
Gardienii au vazut, s-au cutremurat si o parte din ei s-au convertit la Crestinism.
In legenda sunt cinci martiri crestini, unul moare in inchisoare, doi barbati sunt omorati in arena de fiare salbatice (ursi, leoparzi si mistreti) si mai raman doi: Perpetua si Felicia. In final Perpetua si Felicia mor ucise de sabie in anul 203 in Cartagina, o provincie romana din nordul Africii.
In alta versiune mai bogata a legendei, Perpetua se sinucide in arena cu sabia unui gladiator.
Data la care Perpetua si Felicia sunt sarbatorite de catre Catolici este 7 martie.
Si aceasta legenda este incredibil de cusuta cu ata alba, pentru ca romanii isi urau de Anul Nou “Fericire vesnica” cu salutul Perpetuum felice sau Perpetuam felicitatem sau alta combinatie (diavolul se ascunde in detalii).
Exista popoare care sarbatoresc Anul Nou primavara (renastere, un nou inceput de ciclu) si este normal ca Perpetuam felicitatem sa fie urat prin luna martie.
In incheiere va urez Vivida perpetua felicitas: Sa aveti o viata puternica – permament - fericita.