Comentarii:

In legatura cu Poporul Ales trebuie inteles urmatorul lucru. 
Cand ne necajim din faptul ca Dumnezeu si-a ales un popor anume si toti ceilalti sunt ignorati
sau trecuti pe un plan secundar, ne lovim de aceiasi piatra de potihnire de care s-au lovit
si evreii. Ei, evreii, prin mandrie si complexe de superioritate, iar noi prin efectul invers,
sentimentul de nedreptate si complexele de inferioritate, adica inegalitatea in fata lui Dumnezeu,
ceea ce desigur pare absurd, avand in vedere ca toti aveam aceiasi origine comuna.
Toata evolutia urmeaza un fir conductor care, daca e bine inteles, lumineaza si uneste in mod
logic multe din contradictii, si multe episoade biblice si apoi istorice aparent fara vre-o
legatura intre ele.
Totul a plecat de la cuplul original si pacatul stramosesc, prin faptul ca au gustat din Pomul
Cunoasterii Binelui si Raului ceea ce a dus la Alungarea din Eden. Prin asta trebuie sa intelegem
urmatoarele lucruri. Mai intai Binele si Raul, ca sa poata fi cunoscute trebuia ca omul sa se
desparta de Dumnezeu, sa fie independenti de El in asa fel incat sa nu fie influentat ci liber
in decizii, pentru ca fiecare in parte trebuie sa cunoasca Binele si Raul in mod individual,
pe pielea lui. Este exact ca si cu mersul pe bicicleta- nimeni nu poate invata in locul tau. 
Evolutia omenirii trebuie inteleasa ca o progresiva alungare din Eden, din sanul Divinitatii
si se manifesta si astazi intr-un anume mod, desigur, combatut de unii daca nu e inteles. 
Punctul cel mai indepartat fata de Dumnezeu este reprezentat de o constiinta pur materiala,
obtinuta sau rezultata doar prin intermediul organelor de simt cu care corpul material este
prevazut dar totodata exista si un mare pericol pentru ca in acest punct omul isi poate construi
un zid in jurul sau peste care Dumnezeu nu poate patrunde. Maniera Sa nu este una abuziva, ci
"sta la usa si bate" Dar Dumnezeu, prevazator, a introdus ceva in omenire in asa fel incat,
omul sa aiba de ales iar zidul de care vorbesc sa fie construit doar de cei care vor cu adevarat
sa ramana inchisi acolo.

 Ar fi multe de spus si de adaugat despre acest drum din Eden catre o constiinta individuala.
In vremurile cand Dumnezeu a ales un om, pe Avram, oamenii inca erau constienti de prezenta
Divinitatii in viata lor, in plus constiinta lor nu era nici pe departe individuala ci colectiva,
de tip tribal. Nu cu mult timp inainte se desfasurase evenimentul Turnului Babel. Oamenii inca
erau uniti, ba mai mult doreau sa se stranga cu totii la un loc. Prezenta lui Dumnezeu in vietile
lor ii indemna spre unire, spre apropriere, pentru ca asta inseamna Dumnezeu. Dar planul era
altul. Deci, prin Avraam, zicandu-i sa iasa di tara lui, din familia lui, sa-si lase tatal si
fratii, (acelasi indemn dat si de Iisus) a dat nastere unui popor care trebuia sa se demarcheze
si sa se deosebeasca de restul oamenilor, care credeau in Zei. Ca sa se inteleaga mai bine:
totul in jurul nostru e viu, e insufletit, nu exista spatiu gol si toate fortele naturale reprezinta
actiunea unor entitati spirituale precise, entitati vizibile in constiinta oamenilor de demult,
constiinta din care au luat nastere Sibilele egiptenilor de exemplu, sau Legendele grecilor,
a popoarelor nordice si asa maii departe. Deci era nevoie ca acest popor sa se dedice unui Dumnezeu
Unic, Suprem, care este de fapt mai presus de Zei, un Domn al Zeilor, pregatind astfel, prin
cultivarea si educarea acestui neam ales, introducerea in evolutie a Christosului sau acel impulsul
necesar cu care oamenii vor putea sa-si croiasca drumul inapoi spre Eden.
In alte cuvinte, odata cu muscatura din acel fruct, glanda pineala, organul de simt spiritual
cu care suntem dotati, a inceput sa se inchida, sa se atrofieze, iar organele de simt corporal-senzoriale,
sa se deschida tot mai mult, iar omul tot mai mult s-au adancit in materie, in placeri senzoriale,
uitand in acelasi timp de legaturile spirituale.
Daca te intrebi de ce a trebuit promovat crestinismul, si distrus paganismul, sau inchinarea
la nenumarati zei, raspunsul l-am dat deja: oricum legatura cu divinitatea si lumea spirituala
era menita sa se piarda iar ritualurile pagane ar fi ramas, mai devreme sau mai tarziu, fara
esenta. In schimb crestinismul a fost promovat pt ca este gandit in asa fel incat, din invataturile
lui, omul poate evolua bazandu-se pe credinta, fara ca neaparat sa vada cu ochii si sa simta
cu mana.
 
Paganilor nu li s-a propovaduit venirea vre-unui mesia, ei nu asteptau asa ceva, de aceea Iisus
si-a concentrat activitatea mai intai la iudei. Ei fusesera anunatati, dar nici nu poate fi
vorba ca un Spirit atat de Universal ca cel numit Christ sa vina special pentru un singur popor.
E ca si cum ai zice ca Soarele rasare special pentru un om, sau o familie iar restul profita
si ei pentru ca ii sunt vecini.

 Cu riscul de a trimite un comentariu mult prea lung mai adaug si asta: 
Cand ai credinta trebuie sa o dovedesti prin fapte, fapta naste cunostinta, cunostinta- infranarea,
infranarea-rabdarea, rabdarea-evlavia, apoi dragostea frateasca si iubirea de oameni, ne zice
Sf Petru in a doua epistola.
M-am nascut si apoi am devenit constient de aceasta lume paradoxala, absurda, idioata, in care
oamenii se cearta, se bat, se omoara, in care unul e mai destept ca altul, si iar se cearta
si se contrazic si se omoara si toti au dreptate in mintea lor si cauta cu tot dinadinsul sa-l
faca si pe celalalt sa credea intocmai si iar se cearta se contrazic si se omoara. Gasindu-ma
in lumea asta, cu dreptatea ei impartita in mii si mii de fragmente, imi dau sema ca nu Dumnezeul
in care vreau sa cred o guverneaza ci demonii. Demonul trufiei, al lacomiei, al mandriei, al
minciunii si toti ceilalti demoni care apartin de lumea fizica si carora oamenii se inchina
de buna voie, ascultandu-i si facand ce vor ei. Si deci unde-i Dumnezeu? Nicaieri in mod evident
ci ascuns subtil in credinta. Ca prima intuitie sa fie faptul ca Biblia este adevarata si exprima
intocmai, cuvant cu cuvant, Cuvantul sau Logosul. Multe interventii, cenzuri, tainuiri a suferit
Cuvantul, dar prin credinta putem sta linistiti ca ceea ce a ramas este autentic iar restul
se vor descoperi treptat, la timpul lor. Fara aceasta credinta am bajbai in indoiala si frica,
sentimente potrivnice evolutiei. Si daca intr-un final s-ar dovedi ca Biblia este doar o plasmuire
a oamenilor? Ei bine atunci nu ni s-ar putea aduce vreo vina: Am fi ceea ce se numeste sinceri
inselati, ca daca ar fi sa cantarim intr-o parte, anii de cand se tot propovaduiesc aceste Evanghelii
si anii nostri de cealalta parte, ei bine am fi cu adevarat niste copii. Deci daca Biblia e
falsa, noi suntem niste copii sinceri inselati. Ce vina au copii?

Da, interesant si imi da de gandit.

Daca Biblia (Vechiul Testament) este adevarata, atunci Dumnezeu creaza fiinta umana de doua
ori (a doua oara o face pe Eva dintr-o coasta), se teme ca Turnul Babel ajunge la cer si incurca
limbile pamantenilor, dupa Potop Noe duce pinguinii in Antarctica, ursii polari la Polul Nord,
marsupialele in Australia, ...

Din Biblie reiese ca fortele rele (diavolul) nu exista (ca entitate independenta) si ca toate
evenimentele considerate neplacute vin de la Domnul Zeu al VT, vezi Cartea lui Iov, 1 Regi 22:6,
Ieremia 4:10, ...
Tot raul din lume se intampla cu voia Domnului Zeu VT.

Dar Biblia nu este adevarata (VT este scris partinitor pentru Evrei, NT este construit pentru Crestini).

Daca Biblia este adevarata, atunci Crestinismul este o religie la mana a doua pentru ca in
Apocalipsa 22:2 fructele Copacului Vietii sunt pentru Poporul Ales, iar frunzele pentru neamuri.

Daca Biblia este adevarata, Dumnezeul Evreilor a fost nedrept, misogin, violent si partinitor,
i-a promis marea cu sarea lui Abraham si Isaac, apoi din samanta lui Iacov (Israel) si-a ales
un popor, pe care apoi la parasit, poporul a fost invadat de Asirieni, Asiro-Babilonieni si
apoi Romanii (imparatul Adrian) au incercat sa stearga orice urma din Tinutul Promis, daramand
tot si redenumind provincia Siria Palestina.

Sunt prea multe inconsistente in Biblie ca sa o consider adevarata, iar toata filozofia si
teologia Crestina care se bazeaza pe Biblie si Iudaism, are o fundatie subreda.

Daca gasesc o minciuna in sistem (fecioara naste pe Emanuel, neincrederea lui Ioan Botezatorul
in inchisoare, coborarea Duhului Sfant peste Apostoli, inaltarea lui Iisus, ultimele cuvinte
ale lui Iisus pe cruce, deschiderea mormintelor in urma cutremurului la moartea pe cruce, viziunea
lui Saul/Paul/Pavel pe drumul Damascului) atunci imi vine imposibil sa mai cred in el.

Adevarul nu este in Biblie si credinta oarba nu este suficienta pentru a-l gasi.

De la inceput, cand omul este creat, i se face parte barbateasca si parte femeiasca. Omul androgin,
cu ambele sexe incorporate, este cel dintai creat, cel facut dupa chipul si asemanarea lui Elohim
(in ebraica, Elohim insamna Duh, sau Spirit la plural, atat masculin cat si feminin). In cartile
evreiesti partea feminina a lui Adam se numeste Lilith, care, din motiv ca, desi a fost creata
odata cu Adam, avand drepturi egale, trebuia sa se supuna acestuia, sa fie dedesupt sa zic asa.
Din acest motiv, a fugit de la Adam si s-a casatorit cu regele Infernului si nici ca a mai vrut
sa se intoarca, cu toate ca Dumnezeu si-a trimis ingerii dupa ea. Abia apoi, in timpul unui
somn adanc, se extrage o coasta din Adam din care rezulta Eva.

 O descriere a separarii sexelor o face si Platon: Din motiv ca zeii erau gelosi pe fericirea
oamenilor, ii desparte in doua si de atunci omul cutreiera pamantul in cautarea celeilate jumatati
a lui.

 Ceea ce suntem astazi, corpurile in care ne aflam, nu au fost asa de la un bun inceput ci
au suferit multe modificari de-a lungul timpului si la fel si Pamantul. Dadeam exemplu aparitiei
curcubeului imediat dupa Potop. Si nici nu vom ramane asa. In urmatoarea faza evolutiva, vom
imbraca un corp care nu va mai putea ascunde ceea ce gandim, ceea ce simtim. Totul va fi la vedere.

Atunci cand vom avea "urechi de auzit" adica cand ni se va deschide iar glanda pineala si
vom putea deci vedea si auzi lumea spirituala, lucrurile ne vor deveni clare si vom intelege
ca ceea ce vedem acolo sunt consemnate si in Biblie dar intr-un mod sumar, concentrat in cateva cuvinte.

 Raul pe pamant a fost necesar tocmai pentru ca omul sa-si castige libertatea, dar el nu are
o valoare absoluta, ca o forta de sine statatoare. Spuneam ca omul trebuia sa se izoleze de
Dumnezeu, sa nu-l mai vada, sa nu-l mai perceapa iar raul numit Lucifer-purtatorul de Lumina,
are exact functia asta: de al izola pe om de Dumnezeu. Dumnezeu e in toate, e omniprezent, este
si intr-o furnica, si sub o piatra si oriunde ne uitam, numai ca nu vedem lucrul acesta. Lucifer,
in maniera lui de a opera, ne face sa vedem doar o furnica, doar locul gol peste care a stat
piatra. Lucifer, in zilele noastre, inseamna gandirea logica care cere explicatii, inseamna
stiinta, inteligenta, ratiunea. Daca ne bazam pe aceste insusiri nu-l vom putea gasi pe Dumnezeu,
care este dincolo de toate astea, ba dimpotriva, ne indeparteaza si mai mult, pana la al nega
cu desavarsire. 

 Dar trebuie sa se intample lucrul acesta. Cand nu va mai exista un Dumnezeu care sa ne pedepseasca
sau sa ne premieze, ce fom face? Cum ne vom comporta? Vom face binele din iubire de oameni,
o iubire adevarata si libera, adica provenita din proria noastra dorinta si nu pentru ca asa
scrie in Biblie? Sau vom face rau altor oameni pentru a ne satisface propriile dorinte egotice,
pentru ca si asa nu are cine sa ne pedepseasca si nu exista urmari? Intelegi? Abia atunci ne
vom da "cu arama pe fata"

 De aceea raul este lasat sa umble prin lume, ascuns in proriul nostru corp material sub forma
de instincte. De la instinctul de supravietuire pana la cel de reproducere. Nu are o valoare
absoluta pentru ca ne sta in putinta sa-l invingem, invingandu-ne pe noi insine, pe omul material
cu instinctele sale firesti.
Cartea lui Iov exprima intr-o masura ceea ce am scris. Ce ar face oamenii cand durerea, razboiul,
nedreptatea, foamea si primejdia mortii si orice lucru atribuit Binelui si lui Dumnezeu ar disparea
complet din viata de zi cu zi? Cred ca ne-am jupui unii pe altii de vii, doar ca sa mancam si
sa nu murim. In zilele noastre omul isi arata coltii si de la mult mai putin. O conditie de
viata mai rea, ne-ar fi fatala.

 In Apocalipsa se ascunde un sens dublu, exact cum 666 este numarul Fiarei dar si numar de
Om, poporul ales si neamurile au alt sens decat in Vechiul Testament. Cei care apeleaza la priceperea
de a socoti, vor intelege un lucru, iar cei in care salasuieste intelepciunea, un altul.
In primul rand in Apocalipsa este inscrisa intreaga evolutie omeneasca, de cand a pasit pe pamant
si pana cand il va lasa in urma. In timpul acesta, noi oamenii trebuie sa ne adaptam planului
Divin dar implicit vor fi si intarziati, care vor ramane in urma. Acestora din urma li se va
mai oferi o sansa simbolizata prin frunze.

 Toate nedumeririle tale legate de Biblie, ajungi sa crezi ca ele sunt minciuni, pentru ca
nu rezoneaza si nu satisfac mintea rationala, pentru ca nu pentru o minte rationala au fost
scrise, ci pentru suflet. Cand Ioan Botezatorul spunea "neteziti muntii, astupati vaile..."
crezi ca s-a referit la darmarea muntilor si astuparea vailor propriu-zis? Mai degraba se referea
la ceea ce putem numi liniste si pace sufleteasca, fara dorinte arzatoare si fara nemultumiri
profunde. Doar in astfel de conditii putem primi principiul Christic.
Netezirea muntilor mai poate simboliza si reducerea la un minim, sa spunem biologic, a propriei
intelepciuni, a propriei cunoasteri. Anihilarea omului pamantean, omul Adam: "Eu trebuie sa
ma micsorez, iar celalalt sa creasca". Cu toate astea Ioan Botezatorul a fost un simplu om care
si el a crezut ca si majoritatea iudeilor ca Iisus vine sa-i salveze, in sensul ca ii va scoate
de sub robia romanilor, precum si Moise facuse. Vazundu-se in inchisoare, cu totul altfel decat
liber, si-a pus intrebarea care nu-ti da pace nici tie.
Ar mai fi multe de adaugat iar tu ai putea avea multe de obiectat. Lucrurile nu sunt atat de
simple cum vrem noi sa fie, si totodata pot fi extrem de simple, atat de simple incat complexitatea
creierului ar ramane fara cuvinte.
 
Tot scenariul, de la Buna Vestire pana la Inviere, are un sens mult mai profund, care ne priveste
intr-un mod intim. Este mai aproape de noi decat limba de cerul gurii. Atata doar ca Irod, adica
Eul, cauta sa omoare orice gand ce duce spre Hristos, inca din faza lor incipienta.

 
O carte despre cum a luat nastere raul:

https://jakoblorberromania.files.wordpress.com/2013/09/131622658-bohme-jakob-aurora-sau-rasaritul-care-se-trezeste.pdf

Multumesc pentru lamuriri si pentru carte.

Constat ca stiu foarte putin si ca imi scapa multe aspecte, dar bunul simt imi spune ca:

Dumnezeu in infinita bunatate si infinita dreptate si infinita rabdare ne ofera un numar infinit
de vieti ca sa-l gasim.

Fenomenul reincarnarii s-a scos din scrierile biblice, insinuind ideea ca avem o singura viata
la dispozitie pentru a ne indumnezei, astfel oamenii erau indemnati sa profite din plin de acesti
70-80 de ani.
Este desigur absurd sa se creada ca acest scurt timp ar fi suficient pentru un asemenea tel.
Dar si ideea unui infinit numar de vieti este la fel de absurda. Cu ceva vreme in urma am incercat
sa determin cate vieti ne revin pentru fiecare Era in parte, un calcul care este insa la fel
de relativ ca si elementele pe care le-am luat in considerare si nu as fi vorbit despre asta
daca rezultatul la care am ajuns nu ar fi fost numarul simbolic 9.
Iata cum am facut:

 Stim, si singurul element cert luat in considerare este faptul ca Punctul Vernal face un
ciclu complet in 25920 ani, numit si Anul Platonian. Despre numarul margelelor care formau Colierul
lui Buddha, unii ezoteristi afirma ca ele ar reprezenta numarul de vieti de care dispunem, dar
acest lucru e relativ. Ele erau in numar de 108. Daca in cursul anului Platonian avem 108 vieti,
rezulta ca pentru fiecare Era in parte ne revin cate 9 vieti (108:12=9), iar fiecare viata are
o durata de 240 ani (25920:108). (o Era inseamna 25920:12=2160). Prin durata de 240 ani trebuie
inteles atat viata in lumea fizica, cat si in lumea spirituala. Precum rasare Soarele, apune
si nu-l mai vedem, dar stim ca el se afla pe cealalta parte a globului, tot asa si noi, ne nastem,
murim, dar incheiem un ciclul abia cand ne pregatim sa intram iar in viata fizica, vizibila.
Altfel spus, ne incarnam la fiecare 240 ani.
 
Cum spuneam, calculele sunt relative si pot avea sens numai daca Colierul lui Buddha reprezinta
numarul de vieti disponibile, daca nu, totul sare din discutie.

Nu consider ca avem un numar infinit de vieti, dar cand este vorba de Divinitate, totul este
aproape infinit de mare fata de posibilitatile noastre.

Cred ca 9 vieti nu este suficient sa iti platesti datoriile karmice, dar pare a fi de ajuns
ca sa inveti principalele aspecte: barbat, femeie, sclav, liber, sarac, bogat, pace, razboi.

Daca Divinitatea decide ca Pamantul nu mai trebuie sa fie locuibil, reincarnarile se pot face
pe alte planete, pentru ca este loc destul in Univers.

De aici rezulta ca probabil avem cate 9 vieti in erele de pe Pamant, dar putem avea mai multe
in alte regiuni ale Universului.