Pe 26 martie crestinii ortodocsi sarbatoresc pe cuviosul Vasile cel Nou.
Am gasit intamplator pe Internet povestea lui Vasile cel Nou si mi s-a parut atat de fantastica si de fascinanta (despre cazne si patimi in vremea crestinismului), incat m-am hotarat sa o spun mai departe.
Povestea este aproape identica la adresele:
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-26-cv_vasile_cel_nou.html
http://www.ortodoxism.ro/Vamile_Vazduhului_Dreapta_Judecata_a_Lui_Dumnezeu.shtml
http://www.crestinism.net/ortodox/viata-cuviosului-parintelui-nostru-vasile-cel-nou-26-martie.html
http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-26-cv_vasile_cel_nou.html
https://unsufletortodox.wordpress.com/2015/06/30/cercetarea-si-torturarea-cuviosului-vasile/
http://gradina-sufletului.trei.ro/?item=sinaxar&month=3&day=26&id=522
A nu se confunda sfantul Vasile cel Nou (care a trait prin anii 890 – 950) cu sfantul Vasile cel Mare (330 – 379 dupa Cristos).
Google: Vasile cel Mare (330 - 379)
A nu se confunda nici cu imparatul Vasile Macedoneanul (867-886).
Google: Vasile Macedoneanul (867-886)
Povestea lui Vasile cel Nou incepe in vremea imparatului Leon cel Intelept (886-912) si a fratelui sau, Alexandru (912-913), fiii imparatului Vasile Macedoneanul (867-886).
In al zecela an de domnie al celor doi frati, niste magistrati din partea Asiei (niste oameni rai, deosebiti de oamenii buni din Constantinopol) il prind pe fericitul Vasile, din curiozitate si de plictiseala (este specific oamenilor instariti sa necajeasca oamenii saraci) si il aduc la curtea din Constantinopol sa-l interogheze pe motiv ca este spion (iscoada) venit sa studieze stapanirea greaca.
Bine-inteles, sfantul Vasile cel Nou se impotriveste cu smerenie si blandete si, de aceea, este batut si aruncat in temnita, dar a doua zi sfantul este gasit afara din temnita, sanatos cu trupul si ne legat in lanturi, pentru ca s-a intamplat o minune, prima dintr-un lung sir.
Asupritorii, mirati cu totii, iar il intreaba pe sfant cine este, sfantul se tine tare in tacere si iar este batut.
Sfantul este batut toata saptamana cu cate 300 de bice si cate 300 de toiege, nu cu maxim 39, cat se dadeau pe vremea romanilor, pentru ca dreptcredinciosii crestini, dupa ce au intrat in legalitate (edictul de la Milano, 313), au extins procedura.
Sfantul Vasile cel Nou, prin puterea Duhului Sfant (dar de clarviziune), punea paie pe foc si infuria pe Patrichie Samon (patriciul si mai marele postelnicilor imparatesti), aruncandu-i in fata informatii rusinoase despre faptele si gandurile lui necurate, determinandu-l pe Samon sa comande o bataie mai apriga a Sfantului Vasile cel Nou si sa-l spanzure cu capul in jos, pentru trei zile si trei nopti.
Apoi Samon il arunca pe Vasile cel Nou la fiare, in arena.
In arena un leu groaznic a fost slobozit asupra Sfantului Vasile cel Nou, dar leul se linisteste cand il vede pe prea cuviosul si se gudura ca un catelus la picioarele lui, incat toata lumea mirandu-se striga “Doamne Miluieste”.
Cuviosul, spre mirarea si hazul tuturor, scoate pe leu din arena, exclamand “Iata oaia voastra!”.
Intamplarea cu leul imi aminteste de una din fabulele lui Aesop (620 – 564 inainte de Cristos), Google: aesop androcles and the lion.
Surprinzator mai este faptul ca grecii arunca la fiare in arena (probabil in Hipodromul din Constantinopole) pe unii nefericiti, spre deliciul multimii (obicei roman preluat si de crestini?).
Dupa aceasta intamplare minunata si amuzanta, Samon porunceste ca Vasile cel Nou sa fie scos afara din cetate in secret, noaptea, si sa fie legat la maini si aruncat in mare ca sa se inece – poveste oarecum identica cu povestea mortii lui Rasputin.
Din nou sfantul scapa prin alta minune: doi delfini il scot din mare si ii dezleaga mainile.
In continuare sfantul vindeca de friguri pe un om (Ioan) si, ca recompensa, locuieste in casa lui Ioan alaturi de sotia sa, Elena, ambii foarte credinciosi si cu frica de Dumnezeu.
Locuind Sfantul Vasile cel Nou in casa lui Ioan si Elenei, si ducandui-se vestea ca este tamaduitor, multi oameni au inceput sa-l viziteze pe Vasile cel Nou.
Si povestea continua cu multe minuni savarsite de cuviosul Vasile cel Nou, dar m-am plictisit eu sa le mai povestesc – am dat link-urile unde se poate gasi povestea intreaga, pentru ca merita citita in toate variantele. Cu doua exceptii, la sfarsitul fiecarui articol sunt prezentate Vamile Vazduhului.
Dupa ce a murit dreptcredinciosul si bunul barbat, Ioan, care slujea cuviosului Vasile (probabil acel Ioan pe care l-a vindecat de friguri), un alt dreptcredincios si iubitor de Dumnezeu, Constantin, pofteste in casa lui pe Vasile cel Noi si ii da o slujnica, pe batrana Teodora.
In vremea aceea cuviosul Vasile cel Nou intalneste un oarecare mirean, numit Grigore, care se face ucenicul lui Vasile (era de asteptat si era si timpul sa se intample asta).
Grigore urmeaza sa scrie o carte, numita “Viata si minunile Prea cuviosului parinte Vasile cel Nou, scrisa de smeritul Grigore, ucenicul lui foarte mult iubit” si astfel am aflat cu totii de viata Prea cuviosului Vasile cel Nou.
Dupa o vreme Teodora moare, iar smeritul Grigore, curios sa stie ce mai face Teodora, o vede intr-un vis, in care ii povesteste despre pe unde a calatorit dupa moarte, prin Vamile Vazduhului, dar despre asta voi scrie alta data.
Povestile despre Vasile cel Nou imi amintesc de fabula lui Aesop, de povestile biblice si de cat de mult au patimit proorocii si cat au stat in inchisori datorita rautatii imparatilor.
Patrichie Samon (patriciul si mai marele postelnicilor imparatesti) imi aminteste de Aman, fiul lui Hamadata din tara Agag, din Cartea Esterei.
Viata lui Vasile cel Nou este o poveste fantastica, facuta anume pentru crestini si plina de invataturi imprumutate din literatura universala, de parca cineva l-a inventat pe Vasile.
Nu l-am gasit in calendar pe cuviosul Vasile si asta inseamna ca nu mai este loc (sunt prea multi sfinti).
In calendar sunt 11 referinte la Vasile, dar nici una la Vasile cel Nou, nici macar pe 26 martie.
Oare ce alte povesti au mai inventat crestinii?
Povestea lui Alban, primul martir crestin in Britania, povestea Sfantul Patrick (385-461) sau Patrichie si multe altele.