Un alt experiment, facut cu 10 ani inainte de Efectul Lucifer de la Universitatea Stanford, este experimentul lui Stanley Milgram la Universitatea Yale.
La trei luni dupa ce a inceput procesul criminalului Adolf Eichmann, in iulie 1961 s-a desfasurat experiment la Universitatea Yale menit sa raspunda la intrebarea: Oare criminalilor de razboi li se pot acorda circumstante atenuante la vina lor pe motivul ca ei doar au respectat ordinele primite?
Experimentul de la Yale a urmarit sa se observe determinarea (incapatanarea) cu care participantii vor sa respecte o autoritate.
Participantilor li s-au dat ordine care intrau in conflict cu convingerile lor si, prin intimidare in prezenta unei autoritati, participantii au fost convinsi sa continue experimentul.
In 1963 este publicat un articol cu rezultatul experimentului si in 1974 Stanley Milgram (conducatorul experimentului) scrie o carte.
Google: Milgram experiment
Cum s-a desfasurat experimentul:
In urma unui anunt publicat la ziar s-au selectat voluntari pentru un experiment de testare a memoriei.
Voluntarii au fost impartiti in perechi si s-a tras la sorti cine este elevul si cine este profesorul, dar, in realitate, voluntarul a devenit intotdeauna profesorul si un actor a jucat rolul elevului.
Elevul primeste cateva probleme simple de memorie (o lista cu perechi de cuvinte) si este testat daca a retinut perechile.
Pentru fiecare greseala elevul primeste cate un soc electric ca pedeapsa de la profesor, valoarea socurilor crescand dupa fiecare greseala cu cate 15 volti.
Daca profesorul are tendinta sa renunte la experiment, este convins de cateva ori sa continue experimentul prin fraze motivante: va rog sa continuati, este important pentru experiment sa continuati, este absolut esential pentru reusita experimentului sa continuati, nu aveti alta optiune si trebuie sa continuati experimentul.
In realitate elevul nu primeste nici un soc ca pedeapsa, doar simuleaza cu voci inregistrate pe banda magnetica si jucand teatru.
Experimentul doreste sa afle statistic cati voluntari pot finaliza suita de teste.
Profesorul este adevaratul cobai din experiment.
Inainte de experiment Milgram a prezis ca numai 3 din 100 profesori vor duce experimentul pana la capat.
La prima serie de experimente 65% dintre participanti (26 din 40) au atins pragul maxim, adica socuri de 450 de volti.
La urmatoarele serii 61-66% dintre participanti au atins maximul.
Concluzia si explicatia mea:
Amintesc de oameni cu suflet si fara suflet, partea 1, partea 2 si partea 3 si repet: pentru ca procesul de recoltare de energie de la oamenii cu suflet sa aiba eficienta maxima, rata de distributie a agentilor matrixului fata de oamenii cu suflet este 50%-50%.
Oamenii fara suflet simuleaza comportament uman si urmeaza cu usurinta ordine, merg cu turma, merg cu valul, merg cu moda si promoveaza mediocritatea si ignoranta, fiind incapabili sa creeze, ei doar copiaza si simuleaza.
Oamenii cu suflet intuiesc ca traim intr-o planeta inchisoare condusa de falsii demiurgi si lupta pentru informatie si pentru eliminarea ignorantei.
Diferenta 65%-50% este data de spirite (oameni cu suflet) imature.
In urma unui sondaj, 84% dintre participanti s-au declarat la final: “bucurosi sau foarte bucurosi ca au participat la asemenea experiment”.
Concluzia mea: Psihopatii s-au bucurat cu adevarat de final, iar minoritatea s-a retras relativ repede si cu constiinta curata, majoritatea ramanand amuzati de bizaritatea experimentului.
Inainte de experiment fiecarui participant i s-au adus garantii ca victimele nu vor suferi daune permanente si probabil acesta a fost motivul pentru care mai mult de jumatate au atins pragul maxim.
Dar cand este vorba de Holocaust si de alte situatii asemanatoare (experimente ilegale pe oameni, tortura, inchizitie si alte atrocitati) nu se mai gasesc circumstante atenuante, in acele ocazii victimele au suferit daune permanente.
Exista zvonuri ca rezultatele testelor au fost manipulate, dar nu iese fum fara foc si experimentul in sine este o lectie care trebuie sa puna fiinta umana pe ganduri.