Cum a aparut liturghia?
Cum, plecand de la Cina cea de Taina, s-a ajuns la Sfanta Liturghie in forma din zilele noastre?
Se spune ca Sfanta Liturghie a fost intemeiata de Iisus Emanuel la Cina cea de Taina, descrisa in Biblie la Matei 26:26, Marcu 14:22-24, Luca 22:19-20 si 1 Corinteni 11:22-25.
In Ioan 6:53-58 este aminitita obsedant de 4-5 ori Taina Euharistiei, dar este prezentata publicului (nu ucenicilor in cadrul Cinei cea de Taina) si prezinta simbolic indemnul de a calca pe urmele lui Iisus, pentru ca euharistia are origini pagane si nu este un concept nou.
In capitolul 13 al Evangheliei dupa Ioan Iisus se pregateste de sarbatorirea Pastelui Evreiesc si in cadrul Cinei cea de Taina spala picioarele ucenicilor Sai, apoi anunta tradatorul (pe Iuda), da o lege noua (Ioan 13:34) si pregateste pe ucenici incurajandu-i pentru ce urmeaza sa se intample cu El si promitand ca va trimite Duhul Sfant, adica Mangaietorul sau Duhul Adevarului - Ioan14:26 si Ioan 15:26 si Ioa.16:7.
Dorinta de adevar (si ratiunea) ma ghideaza sa caut si sa inteleg ce se intampla:
- Din patru evanghelii numai trei descriu sumar ceremonia frangerii painii: Matei, Marcu si Luca (cele trei evanghelii sinoptice).
- Numai Evanghelia dupa Ioan prezinta ceremonialul spalarii picioarelor ucenicilor si gestul inseamna un fel de botez sau un gest de smerenie si de aceea ceremonialul nu a fost inteles si nu a fost practicat. Spalarea picioarelor in joia mare se face in zilele noastre la unele biserici, dar slujba nu este recunoscuta si nu este practicata intr-un acord total de catre preoti.
- Din patru Evanghelii numai una, Ioan 13:34, da o lege noua (Legea Iubirii) in cadrul Cinei cea de Taina, iar restul Evangheliilor amintesc de noua lege cu alte ocazii.
Se pare ca majoritatea (Matei, Marcu, Luca) impune traditia frangerii painii, iar minoritatea (Ioan) nu reuseste sa impuna si traditia spalarii picioarelor. Noua Lege, Legea Iubirii nu este aplicata.
La inceput, in epoca apostolica, Sfanta Liturghie a purtat mai multe denumiri: Frangerea painii in Faptele Apostolilor 2:42, Cina Domnului sau Masa Domnului in 1Corinteni 10:21, etc.
Asadar Sfanta Liturghie consta in frangerea painii (in amintirea lui Emanuel) urmata de impartasanie cu paine si vin, fara spalatul picioarelor.
La inceput s-a tinut Liturghia Sfantului Vasile cel Mare (330-379), dar mai tarziu a inceput sa se tina Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur (347-407), iar Liturghia Sfantului Vasile cel Mare sa se tina numai de 10 ori pe an: in ziua Sfantului pe 1 ianuarie, in primele 5 duminici din Postul Mare, in Joia Mare si Sambata Mare si in ajunul Craciunului si Bobotezei.
Obiectele necesare pentru savarsirea Sfintei Liturghii (atentie, urmeaza curata magie), citat din cartea Cuvant catre Crestini ortodocsi despre Sfanta Liturghie, Preot Ioan:
In afara de Antimis, care este indispensabil, ne mai sunt de trebuinta: Sfintele Vesminte; Sfintele Vase (disc, potir, copia, lingurita, steluta), Acoperamintele; Prescuri; Vin curat (din struguri); Apa; Cartile de slujba (Sfanta Evanghelie si Liturghier) pentru preot; Apostol si Catavasier pentru cantaretii de la strana, si ne mai trebuie mai multe lumini (lumanari), cel putin doua pe Sfanta Masa, una la proscomidiar si cate una in sfesnicele imparatesti, iar in caz de mare lipsa, cel putin una (fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie).
Ce este Antimisul?
De la wikipedia: Dupa aparitia catacombelor la Roma, si mai ales dupa sfarsitul persecutiilor, sfantul Damaschin I, a zidit o biserica peste catacombele sfantului Calixt.
De aici incepand, crestinii au inceput a folosi ca masa pentru euharistie mormintele martirilor.
In Apus s-a facut obiceiul ca episcopul sa sfinteasca o piatra cu moaste, iar piatra sa fie pe masa altarului.
In caz ca se dorea ca liturghia sa fi fost celebrata în afara lacasului de cult, preotul lua si piatra cu moaste cu el, lucru putin incomod.
Astfel s-a ajuns ca la Constantinopol piatra cu moaste sa fie inlocuita de o panza cu moaste, ceea ce e antimisul de astazi.
Antimisul este o panza pe care este desenata scena punerii in mormant a Lui Iisus Emanuel si panza are un buzunar, iar in buzunar sunt pastrate moaste.
Este interesant ca slujba de amintire a lui Iisus (descrisa in Matei 26:26, Marcu 14:22-24 si Luca 22:19-20), un Dumnezeu Vesnic si Viu, se face intr-un context funebru: mormant folosit ca masa, fata de masa cu desene funebre, moaste tinute in buzunarul antimisului.
In fiecare an, de Paste, il omoram pe Iisus in gand sau fizic prin piese de teatru jucate de actori si facem asta in amintirea Lui.
In cadrul ceremoniei, moastele, ca ramasite ale mortilor, ne amintesc de Iisus?
Iisus este Viu si exista in Veci, cum pot niste simboluri funebre sa fie asociate cu Iisus?
Relicvele si mumiile au fost folosite (venerate, pastrate) de paganii din toate timpurile.
Cine nu este Crestin este pagan.
Cine este crestin, dar de alt cult decat cultul practicat de majoritatea din regiunea respectiva, este eretic pentru regiunea respectiva.
Cand este vorba de Crestinism, rezistenta este inutila (Borg) si, mai devreme sau mai tarziu, toti (eretici si pagani) vor fi asimilati (convertiti) sau distrusi (prin foc ca sa se purifice).
Iisus a cerut sa frangem painea in amintirea Lui si sa spalam picioarele semenilor nostri, nimic mai mult, de unde au aparut practicile descrise in Liturghierul si Moliftelnicul?
Cum a aparut liturghia?
Cum, plecand de la Cina cea de Taina, s-a ajuns la Sfanta Liturghie in forma din zilele noastre?
De unde atata magie in Crestinism?
Acestea sunt intrebari la care nu ma astept sa primesc vreo lamurire.