Probabil primul pustnic crestin a fost Paul din Theba, 228 AD – 343 AD si este sarbatorit in calendarul ortodox pe 15 ianuarie – Sf. Cuv. Pavel Tebeul.
Dar cel mai cunoscut pustnic din vremea aceea a fost Sfantul Antonie cel Mare, 251 AD – 356 AD, sarbatorit pe 17 ianuarie in calendarul ortodox.
Google: first christian hermit
Domnul Daniel Branzei, in cartea sa, numita Identitate crestina in istorie, afirma ca monasticismul a inceput cu Sfantul Antonie cel Mare.
O copie a cartii sale, Identitate crestina in istorie, poate fi gasita la http://www.roboam.com.
Nu este relevant cine a fost primul pustnic, dar explicatia Domnului Daniel Branzei privind monasticismul mi-a placut si merita sa o amintesc:
Se spune ca tanarul Antonie prin anul 270 sau 271 asculta predica din Sfanta Evanghelie, pasajul Matei 19:21 - Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.
Atunci, tanarul Antonie (avea 20 de ani) a renuntat la toate bunurile pamantesti si s-a dus in desert sa duca o viata in totala izolare.
Initial, oamenii nu au observat disparitia lui Antonie, dar, in timp, acesta a devenit foarte cunoscut si multi oameni il vizitau in desert ca sa-i asculte predicile.
Ca urmare a actiunilor lui Antonie s-au diferentiat trei tipuri de calugari:
Pustnicii, in Egiptul de Jos si au trait in singuratate si austeritate.
Comunarzii, in Egiptul de Sus, au format un grup de calugari care se rugau impreuna si traiau o viata izolata de restul lumii.
Cei din calea de mijloc, in Nitria si Scetis, la vest de gura Nilului, grupuri de 2-6 calugari condusi de un abba (calugar mai varstnic).
Calugarii practicau celibatul, postul indelungat, rugaciunea dusa pana la extaz (isihia) si chiar autoflagelarea, chinuirea si mutilarea trupului, statul in pozitii incomode: dormitul pe scaun sau pe un stalp - the pillar monks sau stylites sau the pillar saints.
Cand numarul calugarilor s-a inmultit au fost infiintate ordine monastice cu un sistem strict de juraminte si de disciplina.
Doua dintre aceste ordine au devenit foarte influiente mai tarziu: “Franciscanii”, un ordin fondat de Francis din Assisi in 1209 si “Dominicanii”, fondat de Dominic de Guzman in 1216.
Ordinul Dominicanilor a fost atat de crud in exercitarea functiei lor (inchizitia), incat au fost numiti Domini canes = Cainii lui Dumnezeu.
Unele ordine monahale s-au format ca protest pentru decaderea din lumea crestina.
Renuntarea declarata la materialism sublinia coruptia si bogatia materiala existenta in Biserica acelor vremuri.
Protestatarii se faceau calugari si nu preoti pentru ca preotii nu mai erau exemplu de virtute duhovniceasca.
Toate acestea au fost afirmate de Domnul Daniel Branzei, in cartea sa, iar eu in continuare adaug:
Esentele Crestinismului au fost denaturate in timp: invataturile lui Iisus au fost alterate, dar originalul se poate deduce din Evangheliile Apocrife.
Exemplul calugarilor a fost pervertit: statul pe stalp, mutilare, flagelare, etc.
Iubirea de oameni a murit complet cand a aparut inchizitia.
Iubirea de Dumnezeu a fost umbrita de egoismul uman: rata de participare de 16-17% la Niceea in 325, crestinarea pe patul de moarte a lui Constantin cel Mare, arderea cartilor considerate eretice, Iulian Apostatul, cruciadele, schizmele, etc.
Inchizitia a fost autorizata de niste papi, iar cuvantul papei este infailibil, asadar, din punct de vedere Catolic, este greu sa contesti inchizitia.
Viata monahala este impotriva firii, impotriva dharmei.
Referitor la secta esenienilor (o grupare monahala din vremea lui Iisus care practica celibatul si traiau izolati de restul lumii) Rudolf Steiner, parintele antropozofiei, afirma intr-una din lecturile lui ca l-a vazut pe Iisus intr-o viziune cum certa esenienii afirmand ca ei nu au evoluat spiritual prin izolare, ai au ramas tot asa, iar restul lumii a ramas in intuneric, in involutie datorita lipsei de ghidare spirituala.
Asadar Iisus nu a cerut crestinilor sa se izoleze si nu a cerut post miercurea si vinerea (habotnicii si calugarii tin si lunea).
Crestinismul are o problema mare si dupa 1500 de ani inca nu i se vad fructele - James Madison.
Pomul dupa fructe se cunoste.
Citate (din Richard Dawkins, The God Delusion, 2006) care ma pun pe ganduri:
Thomas Jefferson: Crestinismul este cel mai pervertit sistem pe care l-a putut inventa omul. El este compatibil atat cu deismul cat si cu ateismul.
James Madison: Unde sunt roadele Crestinismului dupa 15 secole de cand a intrat in legalitate?
Benjamin Franklin: Farul din port este mai util decat o biserica.
John Adams: Cea mai buna lume dintre universurile paralele ar fi aceea in care nu exista religie.