Ca o gluma, cultul mortilor nu vine din paleolitic si nici din preistorie, ci din vremurile in care oamenii au constatat cu groaza ca mortii lasati neingropati se razbuna pe cei vii dupa cateva zile, ajungand sa distruga sate intregi cu boli raspandite de sobolani.
Atunci au inceput sa-i ingroape si dupa un timp, dupa ce s-au mai civilizat, au inceput sa le cante si sa le faca pomeni.
Cultul mortilor este prezent la toate popoarele (civilizate sau nu) si nu cred ca mai este cineva care sa nu acorde mortilor respectul cuvenit.
Afirmatia lasa mortii sa isi ingroape mortii si Dumnezeu este un Dumnezeu al viilor, in Luca 20:38, nu cred ca sunt adevarate si mai cred ca sunt frane spirituale sau spalari crestine de creier sau spalari de creier crestine (cum va place).
Egiptenii au o carte a mortilor, in care se gaseste o colectie de cantari, rugaciuni, vraji si instructiuni pentru morti, probabil pentru ghidarea lor in viata dupa moarte.
Nu se pune problema de reincarnare la egipteni, iar trupul este pregatit (imbalsamat) pentru reinviere.
In mai multe religii trupul este ars pentru grabirea spiritului sa se detaseze de trup.
(Numai ignorantii rad si sunt oripilati cand afla ca Sergiu Nicolaescu a fost incinerat.)
Spiritul bantuie lumea fizica pentru cateva zile, pana la 49 de zile dupa Cartea Tibetana a Mortilor, uimit ca a murit.
Dupa Cartea Tibetana a Mortilor sufletul, imediat dupa moarte, se plimba intr-un labirint timp de 49 de zile in starea numita bardo.
Denumirea Cartea Tibetana a Mortilor nu este o traducere corecta (sub acest nume a fost publicata in Engleza in 1923) si numele corect ar fi Bardo Thodol - Invatatura profunda a auto eliberarii prin intentia celui pasnic si furios. Probabil pasnic si furios se refera la Divinitate.
Bardo insemna in traducere intre doua lumi sau la un prag, iar thodol inseamna eliberare.
Asadar Cartea Tibetana a Mortilor prezinta eliberarea spiritului dupa moarte prin audierea unor texte recitate la capataiul mortului.
Daca trupul mortului nu este gasit, atunci cel ce recita se aseaza in patul decedatului sau in locul preferat al acestuia si expune forta Adevarului.
Apoi, cheama mortul, il imagineaza prezent in camera si incepe sa-i citeasca din cartea tibetana.
In tot acest timp nu se permite rudelor sa-l planga pe mort, pentru ca tristetea celor vii impiedica ascensiunea spirituala a decedatului.
Citirea textelor thodol se face cand muribundul trage sa moara, iar cand dispare ultima suflare se citeste Marele Thodol, etc . . .
Se pare ca acelasi lucru este si in cartea egipteana – texte menite sa aduca pacea, linistea si fericirea mortului in viata dupa moarte.
Numai ca lectura cartii tibetane este menita sa pregateasca sufletul pentru reincarnarea viitoare.
In Deuteronom 18:10-11 si Leviticul 19:31 se interzice chemarea mortilor sau vorbitul cu mortii.
Probabil iarasi este vorba de o frana spirituala, nu cred ca necromantia este reala (ea exista numai in jocuri de calculator).
Doua lucruri sunt sigure: moartea si reincarnarea.
Cine neaga reincarnarea pierde un amanunt esential: Pamantul este o scoala unde spiritul invata ceva ce nu se poate asimila intr-o singura viata.
Si crestinii ortodoxi cinstesc mortii, fara sa stie de ce sau sa gaseasca o explicatie rationala pentru asta:
Carte scrisa de preot Eugen Dragoi: http://ortodoxism.ro/carte.shtml
Cultul mortilor in religia ortodoxa: http://www.crestinortodox.ro/religie/cultul-mortilor-69540.html