Universul este o iluzie pentru ca este simulat.
Existenta a mai mult de 3 dimensiuni sugereaza ca perceptia noastra a realitatii este o iluzie.
Cata vreme exista puterea autosugestiei, efectul placebo, hipnoza, inedia,
calatoriile astrale, spionajul psi, . . . – realitatea perceputa de noi este o iluzie.
Comportamentul dual al luminii (de unda si particula in acelasi timp) si
constanta lui Planck (energia variaza proportional cu frecventa) dovedesc existenta unui univers simulat.Experimentul cu doua fante demonstreaza ca simpla prezenta a observatorului
duce la simplificarea ecuatiei lui Schrödinger si probabilitatea se transforma in certitudine.Cand privesc un obiect el exista (procesorul de simulare a universului il afiseaza in detaliu),
dar cand intorc capul si nu mai vad obiectul, acesta se transforma intr-o structura fantomatica de
pura energie in care pozitia lui este determinata probabilistic (procesorul de simulare isi conserva
energia si nu mai reda obiectul cu rezolutie mare).Superpozitia cuantica si legatura cuantica intre particulele interconectate sugereaza ca exista
mai mult de trei dimensiuni, ipoteza confirmata de teoria stringurilor ca matematic exista 9 dimensiuni sau mai multe.
Particulele interconectate (prin fenomenul numit Quantum_entanglement) dau impresia de comunicare
intre ele care depaseste viteza luminii datorita faptului ca au legaturi printr-o dimensiune care, deocamdata, ne scapa.Gravitatia nu este deplin inteleasa si nu s-a reusit unificarea ei cu celelalte trei forte fundamentale pentru ca actioneaza printr-o dimensiune necunoscuta inca.
Fractalii si seria de numere Fibonacci se intalnesc in natura si demonstreaza existenta unui model matematic la baza proceselor biochimice.
Structura ADN comuna la toate vietuitoarele sugereaza o programare pe obiecte.As mai putea aminti:
http://www.simulation-argument.com/
Are We Living In Nick Bostrom’s Speculation?
Speldosa - The simulation argument
Si eu simulez calculatoare virtuale cu programul VirtualBox, cu VMware, cu XEN, cu Proxmox VE si cu multe multe alte solutii.
Da, imi place sa simulez calculatoare si din procesul de simulare am invatat mult mai repede cum sa le folosesc si sa le exploatez mai bine.Conform legii lui Moore la fiecare 18 luni complexitatea unui procesor se dubleaza (dar si performantele acestuia).
In ritmul legii lui Moore curand vom avea procesoare suficient de puternice sa simuleze in timp real universul nostru – vom avea Holodeck ca in Star Trek.
Dar nu avem nevoie de simulare in timp real. Un proces simulat produce rezultate identice si la viteze mari si la viteze mici.
Timpul este relativ si nu conteaza pentru procesul simulat.Asa cum eu simulez calculatoare, tot asa entitati superioare noua pot simula universul in care traim.
De aceea nu avem o confirmare oficiala la intrebarea suntem singuri in univers?
Pentru ca entitatile care simuleaza universul nostru nu au interes sa contamineze experimentul de simulare = incalcarea primei directive.
Interesul lor este sa profite de nestiinta noastra – conceptul sugerat in filmul matrix fiind real.