The Witcher

Categorii: Univers simulat

08-Jan-2018 19:03 - 366 vizionari

Anul trecut, de sarbatori, mi-am reinstalat un joc vechi (The Witcher 3) si alte doua noi (nu le-am mai jucat pana acum), dar am preferat The Witcher 3.

Muzica din The Witcher, primul din serie, lansat pe 26 octombrie 2007:

Cand a aparut, am jucat cu placere The Witcher (primul din serie) si acum am reluat The Witcher 3 (aparut in 2015, dar acum cu ultimele actualizari), dupa o pauza de doi ani.

Am sarit peste The Witcher 2 (2011) pentru ca mi s-a parut prea dificil (la bataia cu pumni) si limitat in libertatea specifica jocurilor de tip Open World (harta mare, misiuni multe efectute in ordinea aleasa de jucator, iar jocul poate sa continue si daca nu urmaresti misiunea principala sau o incepi dar nu o termini), oricum era prea lent pentru placa mea grafica, zice vulpea care nu ajunge la struguri.

Am jucat multa vreme si Skyrim (The Elder Scrolls V: Skyrim, lansat pe 11 noiembrie 2011) si Oblivion (The Elder Scrolls IV: Oblivion, lansat in martie 2006), Prototype 2 (2012 - grafica excelenta pentru vechiul meu PC), dar universul The Witcher este mult mai veridic si mai interesant.

Toate jocurile amintite sunt lumi fantastice, universuri paralele si simulari ale realitatii.

Cand inchizi ochii sau cand practici o meditatie usoara, cand faci aerobic, tai iarba, conduci masina automat si mintea iti zboara aiurea, cand citesti o carte, vizionezi un film sau joci un joc pe calculator, creierul trece in modul alfa (vibratii de 7.5 - 12.5 Hz) si potentialul creativ creste foarte mult, dar creste si sugestibilitatea (autohipnoza).

Diferenta dintre un film si un joc de calculator este ca in joc inveti de doua ori mai mult (vezi si faci), iar in film doar participi pasiv.

Am lacrimat de cateva ori la The Witcher3, datorita modalitatilor in care s-au terminat cateva misiuni, pentru ca indiferent de alegerile facute, nu puteai sa-i salvezi pe toti cei care meritau sa fie salvati (Hearts of Stone - povestea de dragoste a lui Olgierd von Everec si misiunea cu orfanii de la Crookback Bog si familia Baronului Rosu).

Nu am inceput campania Blood and Wine din The Witcher3, dar sunt sigur ca ascunde misiuni lacrimogene.

La Skyrim am lacrimat cand am adoptat doi copii fara adapost, iar la Oblivion am lacrimat la finalul misiunilor cu Ghilda Hotilor (povestea de dragoste a lui Corvus Umbranox) si la moartea tragica a lui Lucien Lachance (Ghilda Asasinilor).

Jocul The Witcher este bazat pe cartile lui Andrzej Sapkowski, iar lumea creata este fascinanta (trebuie neaparat sa-i citesc cartile) si incredibil de realista: categorii de monstrii, demoni, duhuri, blesteme, iubiri tradate, inimi frante, superstitii, folclor european, tarani, cavaleri, regi, atmosfera medievala din secolul XIII.



Ultimele pagini: RSS

Alte adrese de Internet

Categorii

Istoric



Contorizari incepand cu 9 iunie 2014:
Flag Counter

Atentie: Continutul acestui server reprezinta ideile mele si acestea pot fi gresite.